...

de ceva vreme nu v-am mai povestit despre ce se intampla la birou...
cei 5 negrii mititei au ramas doar 4 :(

radu s-a lasat de cultura ceha si s-a inrolat in industria farmaceutica... zice ca arata ca la nasa... si nu am voie sa dezvalui mai multe amanunte

noi ii uram fir intins si speram sa vina des in vizita... ca ne e tare dor de el.

sau

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la colegul meu de suferinta din ultimii doi ani, cu sepcuta lui si morcoviorii la pachetel, la deplasarile pe taramurile mioritice, la zecile de lucruri carate impreuna, expozitii montate si demontate, la miile de brosuri verificate de greseli, la tachinarile de dimineata, la glume si rasete... parca-mi salta si acum inima de bucurie. si, doamne, frumos era pe atunci...

cam asa ceva va asteapta diseara...

reggae rulez man

rar ajung la concerte. mai ales pentru ca de multe ori nu simt nevoia de a ma inghesui si a-mi strica corzile vocale pentru a fi la concertul unei trupe de la care stiu doar 2 melodii.
la patrice am tinut mortis sa merg. mi-am luat prietenul pe sus pe sistemul "eu merg, si daca nu vrei sa vii cu mine, merg cu altcineva"... acum pe bune, cine putea rezista la asa o replica :))) pana la urma ne-am strans mai multi si am mers la concert.
am ajuns devreme si mi-a placut tare mult ca pana cand a inceput concertul am baut fresh de portocale si ne-am tot intalnit cu prieteni mai vechi sau amici cu care nu mai vorbisem de mult. stiu ca va suna foarte siropos, dar mi-o asum si zic, parafrazand reclama la cola - "muzica ne aduce impreuna"

si apoi a inceput concertul...

am topait, am urlat, am ras si am zambit intr-una. nu a fost genul de concert cu zeci de mii de oameni si cu visual de sa mori, nu a fost genul de spectacol in sensul de dans sau alte chestii... a fost ca o petrecere cu prieteni buni. arenele romane parca pluteau intr-o mare de energie pozitiva (stiu ca asta suna si mai siropos... dar cred ca cei care au fost acolo inteleg ce vreau sa spun).
mi-a placut bis-ul care a durat mai multe de juma de ora si in care a intrebat ce vrem sa ascultam. a urmat o mare de strigate, fiecare urland un titlu. nu stiu daca patrice chiar a inteles ce vrem sau daca pur si simplu a cantat ce a vrut el... insa nici nu mai conta, pentru ca sunt sigura ca fiecare si-a ascultat melodia preferata... iar a mea a fost chiar ultima!
dupa un concert de 2 ore (!!!!) patrice a incheiat cu everyday good :) nici nu se putea mai bine!

dupa doua zile, sunt la fel de euforica, ca in timpul concertului. reggae rulez man!

o noapte de groaza

suma viciilor este constanta

in weekendul trecut mi-am redescoperit ipod-ul. shuffle, mic, verde si tare haios. cadou de la mama, primit anul trecut, care insa a stat cuminte in cutiutza lui pana acum. avem 2 melodii pe el, una care imi placea mult, si alta ajunsa din greseala acolo. nu-l scoteam la plimbare mai deloc. sambata am stat toata dimineata sa-mi pun exact ce vreau pe el. am pus vreo 70 de melodii si m-am oprit. apoi l-am scos la plimbare. si in doar cateva zile a devenit un viciu. non-spot atarnat de tricou sau curea. non-stop cu dopurile in urechi, desi pe strada, in lumea mea. vedeam in culori, priveam realitatea ca un film... si avand in vedere ca era muzica buna si starea fetii e si mai buna... un film bun :) apoi, intr-o zi, cand imi era lumea mai draga, apas pe buton si nimic... panica in tunel! s-a terminat bateria!!!!
eram iesita sa-mi iau ceva de mancare. cand s-a oprit muzica mi s-au oprit si picioarele.
ce ma fac? cum mai merg? cum ajung eu inapoi la servici?
dubios sentiment. inspaimantator chiar.

azi mi-am luat incarcatorul cu mine, sa-l incarc la munca. si ca sa fiu sigura, m-am intors la un viciu mai vechi, prieten de nadejdie in orice situatie - am baut o cafea mare :)

incep sa vad cu ochiul stang

vine vara! vine soarele... defapt deja a venit si uneori deja e prea mult...
dar vine si vacanta! pe 5 iulie plec in grecia sa ma dau cu barcutza :)

casutza mea prinde contur. azi o mobila, maine o alta, mai o cutie cu carti... prinde viata :)

parca de cand cu iuniele, viata capata sens. incet-incet ies din ceata.

probabil ar fi dragutz sa povestesc mai mult despre festival, despre cum a fost. ce a fot bine si ce a fot rau. insa nu am chef de analize acum. intr-un cuvant as zice ca a iesit bine. a fost un experiment care ne-a iesit :) si am invatat muulte!