in bucuresti ploua cu firimituri...

criza financiara sau nu, la romani nu cred ca se simte inca.

ieri lucram de acasa, si cu coada ochiului va ceva pe geam. sar fericita - "ninge!"... defapt nu. mancase vecina de sus si cu gratie si amabilitate isi scutura fata de masa cu firimituri mici dar si ditamai bucatile de paine, la mine pe terasa...

azi la pranz, intorcandu-ma la centru, mergeam pe trotoarul cu bcr-ul. de sus incep sa cada bucati de paine. ma scutur si merg mai departe.

inca putin, vine craciunul si o ca ninga cu cozonaci de la vecini. daca suntem norocosi poate primit si vreo sarma in cap.

ce-ti ramane pe interiorul pleoapei cand suna ceasul

de dimineata cand a sunat ceasul am continuat sa visez. am visat ca am dat draperia la o parte si am deschis geamul sa ma uit afara.
pe draperie ramasese un liliac care dupa cateva secunde a zburat. pe geam era o bufnita... am incercat sa-l strig si pe liviu sa o vada, dar si ea si-a luat zborul. imaginea se clarifica pe masura ce ma trezeam. si cum identificam in ceata conturul unui animal, el fugea.

desi nu erau acele animale simpatice - gen iepuras si pisicutza, animalele prinse de draperie si geam creeau un univers calm si coerent. se facuse dimineata si pentru ele si fugeau fiecare la treaba lui.

Orfeu in Infern

Pe 14 a inceput in Bucuresti Festivalul international de artele spectacolului muzical Viata e frumoasa. Si aseara a fost programat un spectacol al Teatrului municipal din Brno.
Am avut proasta idee as mergem cu masina. Ne-am invartit intr-un blocaj greu de imaginat in jurul teatrului national vreo 25 de min... si am intarziat. Pe langa enervarea care vine odata cu blocajul, ma gandeam ca totusi serveste lumea cultura. Era clar ca mai toata lumea mergea la TNB, TNO sau ArCuB...

Eu m-am obisnuit sa aud ceha in jurul meu, si sa nu ma dervanjeze daca nu inteleg. Ma gandeam ca pentru prietenul meu s-ar putea sa fie mai dificil sa stea la un specacol in ceha cu subtitrari... sau suptratitrari - la cat de sus erau cocotate.
M-am bucurat sa vad ca si lui i-a palcut la fel de mult ca si mine. Un specacol frumos facut si bine jucat. Ironia si umorul dau bine in general, insa conteaza atat de mult cum sunt jucate. Mi-au placut la nebunie cativa dintre actori si mai toate dansurile.

Un sfarsit de saptamana tare frumos si relaxant :)

centrul ceh cauta artist

sper ca deja v-am obisnuit cu brosurile noatre trimestriale si cu stilul lor care se schimba in fiecare an.
pentru ca ne aporipiam de sfarsitul anului e timpul sa cautam ilustratorul pentru anul viitor.

iti place de noi?
vrei sa lucram impreuna?
ai o idee pentru coperta brosurii?
atunci da-mi un mail pe blidaru@czech.cz si o sa-ti dau mai multe detalii :)

draga radu

ieri m-am gandit mai toata ziua la tine... sau mai bine zis m-am gandit la tine de fiecare data cand m-am ridicat de la birou si am mers pe holul nostru minunat.
ieri am purtat prima data pe anul asta cizmele mele cu perna de aer sparta... si am facut fleoshk-fleoshlk la fiecare pas :)

leapa

nu-mi vine sa cred ca ma prind intr-o leapsa pe blog... vorba aia, nici macar nu recunosc ca am blog. am 2 personale, pe care n-am mai scris de cand le-am deschis. am doua de servici, pe care le intretin si cultiv... dar avand mereu acea mica cenzura office.
si totusi iata-ma prinsa intr-o leapsa de la simbad

sunt spaclul, decapantul, turbosuflanta, bormasina, holsurubul si pensula.

sunt cutiile cu carti dar si cele cu genti.

sunt hainele pe care le port o data pe an.

sunt melodia stupida care ma trezeste de vreo 2 ani in fiecare dimineata.

sunt cultura ceha.

sunt orele furate doar pentru mine.

asta sunt azi... tu cum esti?

7 places in Bucharest

My 7 favourite and interesting "place" in Bucharest: - Gradina Cismigiu - building Palatul Parlamentul - Museum of Contemporary art - Parcul Herastrau - building Atheneum - bar Motoare - Bulevardul Unirii

o saptamana tare plina

n-am mai apucat sa scriu. saptamana care a trecut m-am plimbat pe soseaua aviatorilor la diferite ore in cautarea stikerelor cu numere marca fursecul mecanic. am gasit ceva si ne-am desfatat cu mic cu mare din brownies

am fost la sala dar si in oras cu prietenii. am baut vin pana la 2 noaptea dar am descoperit si un loc care are prajitura ceheasca marlenka (marti merg sa vad daca e si buna...)

am montat expozitia de fotografie de la mnir - 68/69 in doar o zi si am reusit sa merg si la webstock. 8 ore despre net, blogging si toate derivatele. obositor, mai ales pentru ca a inceput la 9, dar interesant.

mi-am inceput weekendul cu o plimbare pe la carturesti si o cafea cu mama. am continuat cu mutat carti, instalat lampi si alte detalii de care te lovesti cand te muti (la mine deja mutatul e o stare... ma tot mut de nici nu mai stiu cand).
duminica am mers la targul de antichitati de unde am plecat fericiti cu 2 lampi - una art-nouveau, una art-deco... ambele geniale :)

am fugit repede de la targ in cautarea de indicii si autocolante. de data asta l-am prins si pe liviu in boala mea si ne-am plimbat la pas alergator pe strazi... si am castigat locul 2 la goana dupa fursecul 16 :)

seara de duminica e cea mai incerta. imi aduc aminte de servici. mai fac una-alta (in cazul de fata un blog, o traducere, un newsletter). parca nu-mi vine sa ies pentru ca simt cum vine toata saptamana viitoare peste mine. pe de alta parte e bine si tihnit.

gata. fug la un pahar de vin si un film... poate chiar unul bun :)
mai am un brownie pentru maine dimineata. sigur imi va indulci saptamana :) multumesc dan!

draga radu

am aflet acum vreo 2 zile ca am un cititor fidel... deci de ce nu m-as adresa lui?

vineri. ca de obicei ziua trece greu. e mai liniste. acea liniste dintre furtuni - am dat ieri la codex 3 comenzi, care m-au tinut treaza mai multe nopti. marilena face etichetele, adela un pachet pentru centrul ceh viena, vitek contracte, monika este cu ambasadorul... denis se acomodeaza in liniste. e liniste.
as putea pregati blog-ul si newsletter-ul pentru luni. as putea face liste pentru expozitia de fotografie de la mnir.
as putea cauta poze cu rochii interbelice (prietenii stiu de ce).
as putea face atatea chestii...dar m-a cuprins si pe mine linistea. ma uit pe geam la crengile care se bat din ce in ce mai puternic... si mi-e lene sa ies din linistea asta chiar si doar pentru a-mi lua de mancare...

acoustic01

vineri seara am avut parte de poate cel mai rewarding eveniment pe care l-am organizat la centru. lumina scazuta, iubitori de muzica, oameni draguti ce emana energie pozitiva.
pentru aproape 2 ore spatiul centrului a vibrat alaturi de fiecare nota de pian, chitara, contrabas, saxofon, clarinet, muzicutza sau voce. si cu toate ca geamurile erau deschise nici un sunet n-a fugit afara, toate ramanand in noi :)
de la cantareti profesionisti la incepatori, cu totii ne-au adus aminte ce lucru minunat este muzica acustica. personal as vrea sa le multumesc tuturor pentru ca au cantat pe gratis, pentru ca au batut atata drum pentru a ajunge, pentru ca si-au trecut peste trac, pentru ca au vrut sa dea un pic.

abia astept urmatoarea seara acoustic!

o dimineata frumoasa

o dimineata foarte frumoasa a inceput astazi cu fraza - "ana, vezi ca ai un pachet in frigider". e pentru prima data cand aud asta in cei 2 ani de cand intru in fiecare dimineata in cladirea asta. primesc multe pachete dar nimic care sa necesite refrigerare...
curioasa dar neincrezatoare ma duc in bucataria ambasadei, deschid frigiderul si... surpriza. fursecul 13 ma astepta cuminte in cutiuta lui.

bine, bine, va spun povestea de la inceput. exista undeva in bucuresti si in blogosfera un baiat tare simpatic care face fursecuri. face fursecuri minunate si le ofera celor care il conving ca le merita. si eu am fost o norocoasa si am reusit sa-l conving :)
fursecul mecanic este unul dintre cele mai frumoase produse ale acestui blogspot.com. este felul lui dan de a-si lasa amprenta in vietile noastre, felul lui de a atinge oamenii intr-un mod tare dulce :)

e greu de descris cat de bune sunt fursecurile sau ce senzatie frumoasa te invaluie. cum a mai scris si alta norocosa pe blog e induiosator si tare frumos.

m-am tot intrebat de ce dan nu publica poze cu fursecurile pe care le creeaza el. apoi m-am intrebat de ce nici cei care le primesc si care le savureaza nu publica poze. azi am pus mana pe aparatul tare prostutz al centrului si am facut niste poze. vroiam sa le pun aici... si dupa aia m-am razgandit.
e frumos misterul. e frumos sa stii ca poate vei primi ceva ce nici nu stii cum arata.

va las sa va imaginati cum arata minunatul fursec 13 si eu "fug la weekend"

stii ca ai exagerat cand...

... rumegi din greu la o salata fara sa te mai bucuri de arome, ci doar stambandu-te...

imi place sa experimentez cu mancarea. imi place sa creez ghidandu-ma dupa gusturile si aromele care ma atrag la un anumit moment. in plus, incerc sa mananc sanatos. si dupa un weekend asezonat cu dulciuri si paine, lunea se cere o mica pauza de salate.

insa cand deja masa de pranz e un bol plin cu salata verde, radicchio, salata chinezeasca, rucola, valeriana, menta, busuioc, patrunjel, morcov, kefalotiri si graviera... e deja momentul sa spui stop! sanatos, sanatos... dar pana cand?

contestam toamna?

multe lucruri pot fi contestate pe lumea asta... chiar un testament (lucru dement si trist, dupa mine). atunci de ce nu am putea contesta toamna?

m-am nascut toamna si totusi parca niciodata n-am iubit-o... n-as stii ce anotimp imi place mai tare. poate defapt toamna e cea mai frumoasa... dar cand pe 30 august te ia vantul pe sus si ti-e frig la o terasa, la ora 3 dupa-masa, nu poti decat sa bombani si sa simti tradat.

cand m-am intors din vacanta, avem impresia ca venise toamna. doar din cauza faptului ca reincepusem sa vin la centru. si totusi atunci era inca vara. vara calda, torida, lenesa...

acum vine toamna. nu mai pornim aerul conditionat (atat de vital in noptile de vara), diminetile sunt racoroase si orasul mai plin. si noi cred ca trebe sa devenim mai harnici. nu sunt deacord! protestez! contest toamna asta... macar inca un pic...

colectie

pentru ca ii iubesc pe-astia doi :) si mi-am dorit sa strang toate reclamele cu ei...

detalii de weekend

devin o baba strangatoare

iubesc frufru-ul. e un loc fresh cu o energie pozitiva si in plus are paste to go :) n-as avea cum sa nu iubesc un astfel de loc.
scartaie la capitolul comunicare, avand in vedere ca le-am scris un mail acum vreo 2-3 luni si tot nu mi-au raspuns, dar ii iertam pantru ca au cele mai cele ravioli 4 fromaggi :)

acum ca le-am facut reclama, sa trecem si mai departe. sa revenim la mine. ajung la frufru aproape saptamanal. si de fiecare data iau la pachet. pe langa paste vine pungutza de morcoviori si furculita verde de plastic.
dupa niste luni de aruncat plasticul la gunoi m-am gandit ca e cazul sa fiu ecologista. de ce sa arunc furculita? faza cu spalatul plasticului nu prezinta... asa ca m-am gandit ca mai bine mananc cu furculita ikea de la centru. zis si facut. insa chiar daca stiu ca nu voi folosi furculita verde de plastic, nu le zic sa nu mi-o puna in punga, ca e dragutza...
si uite asa, in dulapul meu din mini-bucataria centrului ceh, in spatele zidului de ceaiuri, creste un morman de furculite verzi de plastic.

la un moment dat o sa le iau acasa... si promit sa imi invit prietenii la o masa cu furculite verzi, ca doar nu le-ai pastra o vesnicie

miercuri 20

unele zile trec mai repede decat altele. stiu, nu-i o noutate pentru nimeni, dar e un adevar general valabil care poate fi enuntat ocazional.
azi trece greu. mi se pare ca a trecut o viata de cand am ajuns la centru si nu e decat 11 jumate. sper sa mi se mai anime ziua, ca altfel o iau razna.
astept niste mail-uri destul de importante, si ma simt ca un copil mic inainte de craciun.
practic n-am nimic de zis, scriu pentru a face ceva, pentru a trece timpul.
sunt incoerenta.
ma opresc.

esti corporatist/a?

vorbeam azi pe mess cu un prieten care a ajuns la urmatoarea concluzie legata de corporatism... i-am zis ca are prea mult timp liber daca teoretizeaza asa ceva :)
insa undeva cam are dreptate:

"S-o luam metodic:
1. ai chiulit, plecat, avut liber zile in ultimele 3 sapt?
2. citesti ziare/bloguri/te joci pe net la serviciu?
3. bei cafele/cola/fumezi/stai la barfa cu colegii min o ora pe zi?
4. stai pe mess in loc sa muncesti?

daca raspunsul la cele 4 intrebari e da, felicitari, esti coporatist/a!"

:)

long time no see

am fost in vacanta. cea mai vacanta! dar nu o sa va povestesc acum de ea... trebuie ilustrata cu poze, si pozele sunt acasa. asa ca voi reveni cu detalii alta data.

dupa 1 luna de vacanta, in seara de dinaintea venirii la centru, ma simteam ca inainte de prima zi de scoala. acea emotie usor copilareasca.
m-am trezit de dimineata, am venit la centru si mi-am readus aminte ca e un loc tare placut. poate din motive profesionale nu este cea mai buna alegere, poate ar fi cazul sa-mi iau zborul... insa e un spatiu cu energie pozitiva. mi-e bine aici. imi place sa ma uit pe geam la porumbeii din copacul din curtea bisericii ruse, la terasele de vis a vis, sau la oamenii care trec cu umbrele pe ploaie.

...

de ceva vreme nu v-am mai povestit despre ce se intampla la birou...
cei 5 negrii mititei au ramas doar 4 :(

radu s-a lasat de cultura ceha si s-a inrolat in industria farmaceutica... zice ca arata ca la nasa... si nu am voie sa dezvalui mai multe amanunte

noi ii uram fir intins si speram sa vina des in vizita... ca ne e tare dor de el.

sau

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la colegul meu de suferinta din ultimii doi ani, cu sepcuta lui si morcoviorii la pachetel, la deplasarile pe taramurile mioritice, la zecile de lucruri carate impreuna, expozitii montate si demontate, la miile de brosuri verificate de greseli, la tachinarile de dimineata, la glume si rasete... parca-mi salta si acum inima de bucurie. si, doamne, frumos era pe atunci...

cam asa ceva va asteapta diseara...

reggae rulez man

rar ajung la concerte. mai ales pentru ca de multe ori nu simt nevoia de a ma inghesui si a-mi strica corzile vocale pentru a fi la concertul unei trupe de la care stiu doar 2 melodii.
la patrice am tinut mortis sa merg. mi-am luat prietenul pe sus pe sistemul "eu merg, si daca nu vrei sa vii cu mine, merg cu altcineva"... acum pe bune, cine putea rezista la asa o replica :))) pana la urma ne-am strans mai multi si am mers la concert.
am ajuns devreme si mi-a placut tare mult ca pana cand a inceput concertul am baut fresh de portocale si ne-am tot intalnit cu prieteni mai vechi sau amici cu care nu mai vorbisem de mult. stiu ca va suna foarte siropos, dar mi-o asum si zic, parafrazand reclama la cola - "muzica ne aduce impreuna"

si apoi a inceput concertul...

am topait, am urlat, am ras si am zambit intr-una. nu a fost genul de concert cu zeci de mii de oameni si cu visual de sa mori, nu a fost genul de spectacol in sensul de dans sau alte chestii... a fost ca o petrecere cu prieteni buni. arenele romane parca pluteau intr-o mare de energie pozitiva (stiu ca asta suna si mai siropos... dar cred ca cei care au fost acolo inteleg ce vreau sa spun).
mi-a placut bis-ul care a durat mai multe de juma de ora si in care a intrebat ce vrem sa ascultam. a urmat o mare de strigate, fiecare urland un titlu. nu stiu daca patrice chiar a inteles ce vrem sau daca pur si simplu a cantat ce a vrut el... insa nici nu mai conta, pentru ca sunt sigura ca fiecare si-a ascultat melodia preferata... iar a mea a fost chiar ultima!
dupa un concert de 2 ore (!!!!) patrice a incheiat cu everyday good :) nici nu se putea mai bine!

dupa doua zile, sunt la fel de euforica, ca in timpul concertului. reggae rulez man!

o noapte de groaza

suma viciilor este constanta

in weekendul trecut mi-am redescoperit ipod-ul. shuffle, mic, verde si tare haios. cadou de la mama, primit anul trecut, care insa a stat cuminte in cutiutza lui pana acum. avem 2 melodii pe el, una care imi placea mult, si alta ajunsa din greseala acolo. nu-l scoteam la plimbare mai deloc. sambata am stat toata dimineata sa-mi pun exact ce vreau pe el. am pus vreo 70 de melodii si m-am oprit. apoi l-am scos la plimbare. si in doar cateva zile a devenit un viciu. non-spot atarnat de tricou sau curea. non-stop cu dopurile in urechi, desi pe strada, in lumea mea. vedeam in culori, priveam realitatea ca un film... si avand in vedere ca era muzica buna si starea fetii e si mai buna... un film bun :) apoi, intr-o zi, cand imi era lumea mai draga, apas pe buton si nimic... panica in tunel! s-a terminat bateria!!!!
eram iesita sa-mi iau ceva de mancare. cand s-a oprit muzica mi s-au oprit si picioarele.
ce ma fac? cum mai merg? cum ajung eu inapoi la servici?
dubios sentiment. inspaimantator chiar.

azi mi-am luat incarcatorul cu mine, sa-l incarc la munca. si ca sa fiu sigura, m-am intors la un viciu mai vechi, prieten de nadejdie in orice situatie - am baut o cafea mare :)

incep sa vad cu ochiul stang

vine vara! vine soarele... defapt deja a venit si uneori deja e prea mult...
dar vine si vacanta! pe 5 iulie plec in grecia sa ma dau cu barcutza :)

casutza mea prinde contur. azi o mobila, maine o alta, mai o cutie cu carti... prinde viata :)

parca de cand cu iuniele, viata capata sens. incet-incet ies din ceata.

probabil ar fi dragutz sa povestesc mai mult despre festival, despre cum a fost. ce a fot bine si ce a fot rau. insa nu am chef de analize acum. intr-un cuvant as zice ca a iesit bine. a fost un experiment care ne-a iesit :) si am invatat muulte!

in timpul festivalului

marti a inceput festivalul. n-am apucat sa vad nici un film integral. parca trece prea repede tot. ziua de lucru are peste 14 ore, imi place la nebuie :) dar trece prea repede.

eforia e la 2 pasi, asa ca am ajuns mai des. la union, n-am pus piciorul. ziceam ca ajung azi...dar nu mai stiu. la centrul ungar am fost ieri de 2 ori. e adorabila sala lor :)

acum am un mic respiro... nu destul cand sa aiba sens sa merg la alt cinematograf.

la cat de incoerenta sunt cred ca depat sunt obosita... dar ma tin in prinza pentru ca imi palce la nebunie!

iubesc ploile

nu m-a atras niciodata poezia; n-am scis versuri in adolescenta si nici n-am cazut lata dupa baietii care scriau :)
in facultate am facut un film "iubesc ploile". tema data la scoala era lumina si culoarea si eu am facut un fel de vis al ploii. filmul avea versuri din poezia anei blandiana - iubesc ploile. dupa o vreme nu mi-a mai placut filmul, cred ca din cauza ca mi se pare ca versurile il fac prea siropos...

weekendul asta a fost unul de lucru. ieri am fost la centru vreo 5 ore si am mai lucrat si acasa alte 5. azi, de cand m-am trezit, n-am facut nimic altceva decat sa lucrez...
adineauri a inceput sa ploua. o ploaie scurta dar foarte puternica. ploaia tipica de mai. ploaia rasuna pe tabla acoperisului. m-am ridicat de pe scaunul de la birou si m-am dus la geam. picaturile mari faceau mai mult zgomot decat sa ude.
ma uitam afara si am realizat ca nu stiu cat de tare iubesc ploile... insa iubesc la nebunie zgomotul ploii pe acoperisul de tabla.

de vreun an tot zic ca ma mut. probabil pana la toamna o sa si reusesc. o sa-mi fie tare dor de zgomotul ploii de la mama de acasa...

nu as fi reusit...

ma gandeam astazi ca nu stiu ce m-as fi facut daca nu-mi schimbam modul de viata anul asta. suna penal... stiu... insa chiar am schimbat multe:
- ma trezesc mai devreme
- m-am lasat de fumat
- m-am lasat de cola (mult mai greu decat lasatul de fumat)
- ma duc la sala aproape zilnic
si cumva totul contribuie la sanatatea mea mintala. cumva totul contribuie la un echilibru interior care ma face sa pot lucra 16 ore pe zi, care ma face sa nu innebunesc.
si cand festivalul va lua oscarul :), pe langa parinti, iubit si prieteni, va trebui sa-i multumesc si lui cori

despre unul si acelasi

stickerele au inceput sa umple bucurestiul.
posterele vin azi.
invitatiile, flyerele si catalogul sunt in tipar.
dupa ce fac si pass-urile pot sa zic ca am incheiat cu printatul... si imi indrept toata atentia spre internet. va fi un weekend plin cu bannere, site, blog-uri, forumuri si alte ftp-uri...

dar afara e soare :)

tortilla fara numar

de trei zile traiesc sanatos. beau un ceai de dimineata, la pranz mananc o tortilla de pui cu un iaurta de baut, pe la 6-7 plec de la munca si ma duc la sala. ajung acasa pe la 8-9.
mama, rasfatandu-ma, face ceva de mancare... dar intre timp, bag repede niste paine ca sa fiu eu sigura ca nu mor de foame. mananc apoi mancare.... si desi pic de oboseala ma apuc pe la 10 sa lucrez pentru festival... lucrez pana spre dimineata la 3-4, iar peste 4 ore suna ceasul si dau restart.

si cand simt ca ma sui pe pereti,
mai bag un pic de ciocolata :)
sanatate curata!

zi libera in mai?

astazi cehi sarbatoresc eliberarea de sub nazisti. si daca ei sarbatoresc, cica e zi libera. ambasada inchisa, centrul ceh inchis, noi liber... si eu am deja 8 ore de lucru la activ.
mama e la atena si ma suna din magazine sa ma intrebe ce pantofi sa-mi ia. in mod normal as fi putut sa merg si eu cu ea, daca nu aveam de lucru. vali m-a facut workaholica. tata m-a certat ca nu am mai trecut pe la bunica mea de vreo 2 luni. nici pe el nu l-am mai vazut cam tot de atata timp.

festivalul incepe in 19 zile. si mai avem enorm de multe de facut pana atunci. dar o sa iasa bine! ma gandesc ca in iunie ma voi simti ca itzic dupa ce a scos animalele din casa, si voi putea sa reincep sa am un fel de viata. si ganduri de genu' ma tin in priza.

vineri la servici

ma invart aiurea prin birou si nu-mi gasesc locul.

pc-ul meu e pe butuci, mai exact outlook-ul s-a blocat si exista marele si tristul risc de a-mi pierde arhiva de mail-uri si toate contactele.
it-ul de la praga incearca sa-l dreaga iar eu m-am mutat la pc-ul lui radu...insa nu-mi gasesc locul. aici nu-l am pe prietenul photoshop, nici lucrurile incepute ieri si in curs de terminare, nici privelistea minunata... si in plus stau si cu spatele la usa, si vine curentul. nu stiu cum supravietuieste baiatul asta aici... :)))

as putea sa ma duc sa-mi fac ochelarii, dar singurul mod de a ajunge e pe jos... si mi-ar lua vreo 2 ore pana ma intorc... ar mai fi varianta taxi, dar mi-e sila sa dau banii aiurea...

stau deci si ma gandesc cate mai sunt de pus la punct pana miercuri - la prima iesire in public a fetsivalului de care va povesteam zilele trecute - One World Romania

si pentru ca nu pot sa lucru, ma gandesc ca e 12 jumate si mi-e cam fomica... oare ce papa ana azi?

one world romania

dupa un an jumate de documentary mondays am prins curaj si va propunem un festival de film documentar...

5 zile, 5 locatii, 8 categorii tematice, 45 de filme

one world romania / 27 mai - 1 iunie
festival de film documentar dedicat drepturilor omului

casa municipala

unul din locurile mele preferate de la praga. as vrea sa pot descrie senzatia din acea cafenea/cofetarie... nu pot. intri acolo si pasesti intr-o alta lume. dai timpul inapoi si esti purtat intr-un art-nouveau lucitor. un fel de kitsch la prima vedere, pe care insa il reconsideri dupa ce treci de prejudecatile personale. isi are sensul si coerenta. pentru mine are un pic de magie.

e o combinatie intre rasfat si detasare.

un fel de stop cadru.

pentru mine are un pic de magie.

as vrea sa pot descrie senzatia din acea cafenea/cofetarie... nu pot.

sambata la praga

am ajuns la praga acum vreo 8 ore. m-am cazat si am plecat sa ma plimb. e a 3-a oara cand vin la praga. desi ultima data am fost acum 4 ani, m-am socat sa constat cat de mult si bine tin minte orasul.

e foarte placut sa revii la praga. in primele doua vizite am bifat tot ce se putea bifa dpdv turistic - muzee, turnuri, galerii si magazine. acum ma simt libera. stiu ca am voie sa nu intru intr-o catedrala baroc sau intr-un muzeu de arta renascentista. le-am vazut datile trecute. acum pot sa ma plimb.

cand am plecat de la hotel, totul era linistit. calm, curat si pustiu. cu cat ma apropiam de centru parca se adunau oamenii. la statuia lui vaclav era plin. nu puteai respira de atata viermuiala. dupa socul initial... m-am obisnuit. ce vreti... am stofa de turist :) m-am inghesuit eu si in locuri mai pline.

am ajuns la primarie la fara 10. toata lumea se inghesuia sa aiba unghi cat mai bun pentru a poza omuletii care ies la fix din ceas... m-am uitat la gloata si am plecat senina din piata la fara 2min... in timp ce ma indepartam auzeam bataile de fix. nu ma intelegeti gresit. nu e vorba de o atitudine superioara... ci de un sentiment de eliberare. le-am vazut, deci imi pot vedea de drum :)

primul lucru am fost la botanicus. un magazin. un univers minunat la care revin cu bucurie de fiecare data. m-am incarcat cu borcanase minunate de mirodenii pt bucataria mea in constructie si am plecat... si tot restul zilei am carat acele borcanase :)) poate n-a fost cea mai buna idee de a trece intai pe la botanicus

acum sunt in camera, in pat, sub patura, cu laptop-ul unui prieten in brate, furand un pic de net de la un wireless din apropiere :)

maine poate ma aventurez pe malul celalalt... parca mi-e dor un pic de sf vit

vis de dimineata

de dimineata, cand amanam sa ma dau jos din pat si puneam ceasul sa mai sune peste 10 min, am visat ca alergam.

cica era nu stiu ce concurs la care trebuia sa alerg 8 km. faza era insa ca eu pornisem sa alerg inainte sa se stabileasca traseul. si alergam eu prin parc, printre oameni, prin padure, prin spatele blocurilor... se schimba peisajul de fiecare data cand intorceam privirea. si ma simteam foarte libera!

si in timp ce alergam, fiind sigura ca pot castiga concursul, ma gandeam ca nu am cum sa aflu cand am terminat cei 8 km, pt ca alergam haotic, luand curbe si indreptandu-ma spre ce mi se parea mai interesant... si cu toate ca stiam ca e point-less pt concurs, eu tot alergam si-mi era bine.

si in acelasi timp, intr-un alt plan, mai constient de faptul ca visez ca alerg, ma gandeam daca oare dau din picioare asa cum fac cainii cand viseaza ca alearga...

un gest minim...

Fara zgomot, fara pancarte, fara circ. Sambata ne agatam (la propriu) de Galeria Noua! Nu stim daca mai poate ajuta cu ceva galeria (care se inchide fortata de imprejurari, dupa cum stiti prea bine), dar credem ca oamenii pentru care Galeria Noua a contat trebuie sa aiba un raspuns vizibil!

Asadar, sambata 15.03.2008, intre 13:00 si 13:15 facem un lant uman pe trotuarul din fata Galeriei Noua (str. Academiei, nr 15).

Poate e primul pas catre normalitate. Poate va ajuta pe viitor alte galerii / institutii de cultura / proiecte, etc.

streptococ moldovenesc

cred ca delegatiile defapt nu imi priesc. ma relaxez, ma bucur ca mai ies din bucuresti... dar sufar... n-ati inteles mare lucru... nu? atunci s-o iau de la inceput.

de marti pana vineri am fost la iasi cu expozitia craftsmanship forever. gasca destul de mare si vesela: radu, ana, liviu... plus transporterul care desi s-a ales cu un geam shuierator, ne-a purtat hai-hui pe unde i-a povestit marcel - gps-ul masculin ro.

legat de expoxitie o sa postez zilele astea un filmuletz... care va spune totul! pe langa expozitia in sine, care a fost un succes, ca si in bucuresti, si la montarea careia am lucrat aporape 2 zile, ar mai fi de povestit cateva lucruri:

- ne-am cazat intr-un bloc foarte galben, cu mult gips carton, termopan, wireless (fara folos, pentru ca cineva n-a luat laptop-ul), cablu si alte dotari de lux... dar fara patura pt pat

- am incercat sa mancam niste papanasi divini, care insa s-au dovedit mult peste puterile mele si chiar ale lui radu

- m-am socat sa constat ca traficul din timpul zilei din iasi este comparabil cu traficul din bucuresti... duminica noaptea

- am probat scotch-ul transparent de la papetarie... si acum putem spune ca DA - poti fixa cu scotch un geam care aluneca!

- am adormit dupa 2 guri de bere, pe la 10-11 seara pe fotoliu la televizor... ca si acasa

- am luat un 24FUN ca amintire pentru ca m-au fascinat cele 30 de pagini de reclame full page (din totalul de 66 ale revistei)

- pe sistemul "in vacanta" am mancat toate prostiile - biscuiti, cipsuri, bake rolls, etc

- am scapat ca vaca in lucerna in meli melo-ul din iulius mall. si desi radu imi aducea aminte ca avem si noi acasa in poplaca acest fain magazin, nu am putut pleca decat dupa ce am cumparat 6 perechi de cercei

a fost foarte dragutz pana vineri dimineata cand m-am trezit fiind sigura ca ma paste o raceala. si asa a fost. tot weekend-ul am stat in varful patului, infofolita cu 2 paturi si inconjurata de medicamente si ceaiuri...

azi, m-am sculat cu greu si am venit la munca, inca cu roatele in sus. totul este parca in reluare. eu sunt in reluare. gandindu-ma la starea mea am realizat ca n-am mai fost racita de cand am fost cu centrul la sibiu, in octombrie anul trecut. acum intelegeti de ce nu-i a buna cu delegatiile?

barfa mica despre viata

la centru e o agitatie continua - festivalul pe care il pregatim pentru mai papa cel mai mult timp si resurse. cel putin in cazul meu. restul programelor in curs de derulare le fac aproape mecanic. vitek mi-a mai luat din brate cateva lucruri si asta ajuta mult.

apartamentul il am in santier din iulie... si acum s-a ajuns la finisaje. mi-am organizat mama si prietenul sa stea la santier pentru ca eu de 2 zile ajung acasa dupa 22h30.

nebunie curata.

sunt 2 parti bune la viata mea: a venit soarele si ma duc la sala aproape zilnic. nu mai scriu mult, ca trebe sa plec la pilates :) ma respect si eu printre picaturi :)

un nou talent printre noi

radio shantz continua. credeati ca doar radu povesteste "din casa"? e timpul sa povestesc si eu despre el :)

de curand radu si-a cumparat aparat de fotografiat. si uite asa, ca din senin, s-a nascut si noua sa pasiune. nu stiu voi, dar eu intrevad talent...

Telenovela mileniului

Centrul Ceh are ca domeniu de activitate cultura . Totusi , din cand-in-cand , prin membri sai , se mai implica si in diferite subiecte de interes national . Spre exemplu , astazi , 12 februarie anul de gratie 2008 , stimata mea colega , Ana Blidaru a fost implicata in cazul Elodia ( caz ajuns pe la episodul 150 ( cred ) la 0TV ) . Mai precis , la Radio Guerilla , la emisiunea lui Liviu Mihaiu s-a dezbatut cazul lui Cioaca ( sotul Elodiei ) . Ana a hotarat ca e cazul sa intervina si ea in dezbatere trimitand un e-mail primit de la Cioaca cu ceva timp in urma :

Buna ziua,

Ma numesc Cristi Cioaca . Banuiesc ca ati auzit de numele meu . In ultima perioada am fost foarte mediatizat datorita sotiei mele, Elodia Ghinescu. Inca de la inceput as vrea sa va zic ca nu am nimic in comun cu disparitia sotiei mele. Va contactez in speranta ca ma puteti ajuta sa organizez o expozitie cu fotografii ale sotiei mele, Elodia. Detin in jur de 600 de fotografii ale acesteia in diferite ipostaze. Va multumesc!

Mare mi-a fost mirarea cand am auzit continutul acestui e-mail citit de Mihaiu . Si astfel , Centrul Ceh , datorita Anei , da dovada de implicare totala in mai toate domeniile . Nu ar fi exclus ca maine-poimaine domnul Lazarus de la 0TV sa nu ne ancheteze si pe noi . Pentru a evita acest nefericit posibil lucru , dezvalui in premiera mondiala , interstelara si galactica , adresa de e-mail a domnului Cioaca . Aceasta este ....., cristi.cioaca@gmail.com . Mentionez ca , desi a fost tentata , Ana nu a raspuns la acest e-mail .

razboi pe calea undelor

acum mai multi ani mi-am propus sa vad toate filmele romanesti. nu neaparat pentru ca ar fi bune (majoritatea nu sunt) ci pentru ca inainte de a putea comenta, trebuie sa stii despre ce e vorba. am terminat foto-video si mi se pare un minim act de cultura sa stiu ce se intampla in cinematografia romaneasca.

socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... asa ca nu am apucat sa vad toate filmele. inca am lacune ca "hartia va fi albastra" sau "califormia dreaming" (cu toate ca am ambele filme acasa) si altele.

la cold waves vroiam tare mult sa merg. eram curioasa si in plus, mi-era jena sa dau ochii cu alexandru solomon la documentary mondays si sa-i recunosc ca nu am reusit sa-i vad ultimul film. asa ca mi-am mobilizat prietenul si am fost la film acum vreo 2-3 saptamani.

ei bine da! asa da! in sfarsit un documentar care arata a film. problema regizorilor romani si a documentaristilor in general este ca uita de tehnica. isi inchipuie ca daca subiectul e interesant, imaginea poate fi tremurata, sunetul partial si lumina absenta. ei bine, sa va zic ceva. degeaba gasesti un subiect interesant. daca pierzi din vedere caracteristicile filmului, mai bine te reprofilezi si scrii o carte! un film e mai mult decat subiect. cadrele bine create, sunetul curat, lumina potrivita... toate contribuie la poveste. pot sa o potenteze sau sa o distruga complet.

filmul lui alexandru solomon este o dovada ca se poate. este o dovada ca exista in romania profesionisti... tot ce trebuie e sa-i gasesti si sa stii ce sa faci cu ei.

blog vs tamagotchi

mai demult vorbeam cu o prietena si ne mandream in "copii" - mai un blog, mai un site, o revista, un newsteller etc. lame! foarte lame! pe de alta parte acum ma gandesc ca poate toti acesti "copii" sunt echivalentii pentru adulti ai tamagotchi-ului. un ceva pe care il creezi si de care te simti raspunzator, ti-e drag si deci investesti timp si idei pentru a-l dezvolta. avand in vedere ca pe colegii mei nu reusesc sa-i corup sa scrie mai des aici, scriu eu intr-una...

din ce in ce mai tare ma simt ca o planta. depind de soare. fara fotosinteza ziua n-are sens. azi e o zi fara sens.

Este ma....

Azi e vineri!!!! Zi superba de iarna... Si,...din fericire pentru mine, zi cu greva la CFR. De ce din fericire pentru mine? Pentru ca Monika trebuie astazi sa ajunga la Brasov cu trenul. Cum trenul e in greva si masina nu, voi face se pare o plimbare pana la Brasov (daca nu se razgandeste trenul.

made in romania

ieri am fost pentru poate a 5-a oara la "made in romania". suna ciudat sa revad un spectacol in conditiile in care ajung la teatru de 2 ori pe an (stiu ca e rusinos...). ideea e ca vroiam neaparat sa-l duc pe prietenul meu la piesa asta si tot nu reuseam.

deci ieri am ajuns. si desi stiam toate poantele, tot am ras. passepartout ramane, dupa mine, unul dintre singurele proiecte teatrale alternative dar profesioniste de la noi. sunt subtili si au un umor foarte destept. n-o sa ma lungesc la cronici, pentru ca nu e punctul meu forte, in schimb o sa va zic ceva ce mi se pare interesant. de fiecare data ma duc la piesa asta cu inima stransa ca poate n-o sa mi se mai para buna, si de fiecare data mi se confirma ca e un spectacol foarte bun. ... si in plus un mod minunat de a-mi petrece seara.

standing ovations!

brosura

ne-a venit brosura. ma bucur ca un copil mic si creste un pic pipota in mine... si totusi sunt incapabila sa ma exprim. un singru lucru pot spune - am mai facut un ou :)

o excursie de iarna

Avem o perioada mai linistita (deocamdata), de aceea mi-am putut permite sa ies din "furnicar" in excursie. M-am indreptat spre Caracal si Piatra Olt atat ca sa cunosc tara cat si in cautarea lautarilor ca sa pot invata ceva "olteneste" (la clarinet). Am reusit :) De la Caracal am calatorit pana la Osica de Sus, apoi pe jos (+ cu ajutorul localnicilor) pana la satele Greci si Tomeni, apoi pana la raul Olt. In ultimul sat am gasit - pe niste lautari chiar excelenti. Am petrecut o dupa-amiaza nemaipomenita, cu cativa muzicanti, cu cateva pahare de tuica....cu mare noroc am prins ultimul tren spre Caracal si acceleratul la Bucuresti ca sa pot veni luni dimineata iarasi in serviciu...

eu sunt mic, tu fa-ma mare

ieri seara am avut primul documentar de anul asta. am inceput cu ceva similar anului trecut - eternul consumerism. ne inconjoara, este parte din noi si din viata noastra si totusi nu inceteaza sa ne socheze si fascineze.

filmul super size me a fost o dementa curata. incepand cu ideea lui morgan de a face aceste experiment - sa treaca brusc de la o dieta bio-vegetariana la una mcdonalds; sa treaca brusc de la o viata activa la una sedentara... cat de inconstient sa fii sa crezi ca nu-ti va afecta sanatatea?

trecand mai departe ajungem la america. acea america pe care nu o vedem in toate filmele, acea america de neimaginat - pahare de 2 litri de suc, meniu fast food cu 2 senvisuri si juma de kil de cartofi...

dar sa nu uitam personajul cel mai dement - cel care a mancat la viata lui 20.000 de big mac-uri :) can u beat that?

pe scurt - ne-am uitat la film, am baut bere ceheasca (care conform altui experiment, face bine la rinichi :) ) si am murit de foame...

un an nou... un blog nou

din lipsa de ocupatie (am dat brosura la tipar azi, si brusc, nu mai am de lucru 15 ore pe zi) sau poate datorita unui moment de inspiratie (e vineri si am venit la birou la 13 :D ) m-am decis sa nu mai astept dupa alex sa ne faca un blog pt diary... adica eu nu pot? sau ce?

si uite asa a luat nastere puiutzul lui czech-it. incet, incet o sa ne strangem cu totii pe blog si o sa fie veselie mare... si cu putin noroc o sa postam chiar zilnic ceva.

dar pana una-alta, un weekend frumos... chiar daca vremea e ca draq :)