suma viciilor este constanta

in weekendul trecut mi-am redescoperit ipod-ul. shuffle, mic, verde si tare haios. cadou de la mama, primit anul trecut, care insa a stat cuminte in cutiutza lui pana acum. avem 2 melodii pe el, una care imi placea mult, si alta ajunsa din greseala acolo. nu-l scoteam la plimbare mai deloc. sambata am stat toata dimineata sa-mi pun exact ce vreau pe el. am pus vreo 70 de melodii si m-am oprit. apoi l-am scos la plimbare. si in doar cateva zile a devenit un viciu. non-spot atarnat de tricou sau curea. non-stop cu dopurile in urechi, desi pe strada, in lumea mea. vedeam in culori, priveam realitatea ca un film... si avand in vedere ca era muzica buna si starea fetii e si mai buna... un film bun :) apoi, intr-o zi, cand imi era lumea mai draga, apas pe buton si nimic... panica in tunel! s-a terminat bateria!!!!
eram iesita sa-mi iau ceva de mancare. cand s-a oprit muzica mi s-au oprit si picioarele.
ce ma fac? cum mai merg? cum ajung eu inapoi la servici?
dubios sentiment. inspaimantator chiar.

azi mi-am luat incarcatorul cu mine, sa-l incarc la munca. si ca sa fiu sigura, m-am intors la un viciu mai vechi, prieten de nadejdie in orice situatie - am baut o cafea mare :)